ADDICTION. Psihologia dependentei si a comportamentului adictiv

Cand se transforma un obicei nevinovat in dependenta? De ce doar unii dintre noi devenim dependenti? Cum este posibila recuperarea?

Exista multe povesti despre dependenta si majoritatea se contrazic intre ele.

• Dependenta este o boala sau o slabiciune morala?
• Este consecinta inevitabila a consumului de droguri sau este o alegere?
• Daca dependenta este despre droguri, cum ramane cu dependenta de jocurile de noroc, sex, cumparaturi, sport, jocuri video, mancare, bani, putere?
• Sunt si acestea adictii in adevaratul sens al cuvantului?
• Legat de droguri, de ce nu devin dependenti toti cei care utilizeaza droguri?
• Au unii oameni personalitati pre­dispuse la adictii?

Indiferent de raspunsuri, nu exista nicio in­doiala ca avem de‑a face cu o problema grava.  

Aceasta carte este o incercare de a raspunde unora dintre intrebarile si parerile contradictorii din jurul dependentei si al comportamentelor adictive si include cateva teme ce vor fi explorate de‑a lungul capitolelor. Adictia nu este o ratare din punct de vedere moral sau o alegere. Modelul de boala (sau medical), care intelege adictia ca fiind o boala a creierului influentata de o vul­nerabilitate genetica, este bine cunoscut, dar are cateva minusuri semnificative. Fara indoiala, a considera adictia o boala este prea limitativ si vom explora aceasta viziune mai detaliat in carte.

Utilizarea drogurilor nu este sinonima cu dependenta de dro­guri, iar aceasta diferenta se aplica si altor comportamente adictive. Acest tip de comportamente se afla la capatul extrem al unui spectru pe care ne aflam toti; toate urmeaza aceleasi procese pe care le utilizam ca sa identificam si sa urmarim lucruri pe care le consideram importante pentru supravietuirea personala. In cazul adictiei, aceste obiceiuri devin adanc inradacinate si supraapre­ciate, prin urmare incep sa elimine alte obiceiuri, care erau parti importante din viata noastra. Afirmatie adevarata indiferent de obiectul adictiei, fie el droguri, alcool, jocuri video sau munca. Creierul nostru este „construit” in asa fel incat sa creeze obiceiuri, iar obiceiurile cele mai puternice sunt cele care servesc nevoilor emotionale fundamentale: nevoia de apartenenta, de siguranta si securitate, de control si autonomie, de eliberare de o durere extrem de puternica.

Adictia ii pacaleste pe oameni trimitandu‑i dupa lucruri care, pe termen lung, nu le pot satisface nevoile, asemenea „fantomelor flamande” din budismul tibetan: fiinte cu abdomene uriase, goale, dar cu guri mici, cat o gamalie de ac, asa ca, indiferent ce mananca, nu sunt niciodata satule. Autorul si medicul Gabor Maté a descris aceasta imagine drept „domeniul adictiei, in care cautam constant ceva in afara noastra pentru a raspunde unei dorinte incontrolabile de eliberare sau de implinire”.

Toti avem o anumita capacitate de a dezvolta comportamente adictive, iar anumiti factori biologici, psihologici si care apartin mediului nostru social fac ca acest lucru sa fie mai mult sau mai putin probabil in diferite momente din viata noastra.